…Sa zicem ca intr-un orasel mic oarecare, niste fete de liceu vor sa faca o surpriza mica unor copii de la o gradinita. Copii de Romania, parasiti, orfani si cu nevoi speciale. Si atunci se aduna ele sa se imprastie pe la oarece sponsori din micul oras infloritor. Si mergand ele asa, aduna, cu chiu cu vai, de la patroni mici si notari care intreaba ‘auzi, daaa….ala cat a dat?’ ceva maruntis, exact cat gasira rataciti prin buzunare bietii oameni de bine. Asa. Si din nimicul obtinut, cu mult suflet si inca si mai mult efort, le-au oferit totusi alor mici si bucurosi de orice vizita de dincolo de gardutul lor, cate o jucarie si o punga de bucurii dulci. Cei 2-3 sponsori, i-as numi daca ar fi dat vreun ban intr-adevar in scopul urmarit, au facut un efort de …maxim 1,5-2,5 lei per copil. Evident – fata de cei care nu au dat deloc…e ceva – ai putea zice. Insa stiind ca au dat mai putin decat un bacsis lasat dupa o bere, mi-e oarecum lehamite de atata marinimie.
E exact ca la hypermarketuri, de unde ies imbuibatii aia transpirati, dupa o ora de stat la casa, lasandu-se trasi stanga/dreapta de carutul incarcat peste sarcina admisa cu mancaaare, si gandindu-se unde dracu o fi lasat masina in parcare cand….deodata, subit, le apare in fata cutia transparenta cu banner Salvati Copiii si stropita cu ceva maruntis prin interior . Atunci, realizand ce ii clincuieste ritmat in buzunar si iritant pe creier, langa chei si mobil, omu opreste opintindu-se contra inertiei carutului, isi trage sudorea cu tricoul sau larg la maneci si colant pe burta, baga mana-n buzunar strecurand o parte de maruntis, se uita la el sa fie atat cat trebuie si il pune fara graba, printe plexiglasu cutiei care nu se umple niciodata. Abia p-orma pleaca impingand cu greu, dar satisfacut ca a facut o fapta buna sutelor de copii singuri, orfani, orbi, schiopi care n-au vazut niciodata nici macar cum arata o parcare de Carfur. N-a salvat nici mobilu de vreo zgarietura, nici n-a scutit vreun efort de a distinge cheile de maruntis cand isi va gasi intr-un final masina, nici nu-l deranja clinchetu metalului care-i tragea bermudele transpirate-n jos. Doar a fost marinimos, atat cat se poate, ca-i greu si pentru noi.
Acelasi lucru si de ziua voastra, copii din oraselu mic. N-am nici o surpriza pentru voi: la anul va fi la fel.
Din coincidenta, am dat si peste campania asta exact astazi. De la www.sera.ro 
